Nu este necesar s? ai a?a ceva pe hârtie, este suficient s? ai o persoan? de contact (e bine s? fii fostul ?ah dac? murmurul ‘sparge englezii) care s? sune.
Nici eu, nici so?ia mea nu ne-am uitat la acele hârtii decât pentru a ridica telefonul ?i a vorbi personal cu persoana… E bine s? ai ceea ce se nume?te „arbitri personali”, adic? oameni care te cunosc pe tine ?i pe acel om, nu doar ca coleg sau subordonat ?i ar fi bine s? fim localnici, dar asta se aplic? firesc dup? un timp aici.
Explica?ia pove?tii de mai sus este c? nimeni de aici nu î?i va da recomand?ri scrise, pentru c? dac? pe baza lor te angajeaz? cineva ?i se dovede?te c? a f?cut pasul, cei cu recomandarea sunt bine s? pl?teasc? pentru fraud?, deci mai bine nu intr? cineva. Telefonul înc? func?ioneaz?, f?r? scris, a?a c? nimeni nu se a?teapt? s? ai a?a ceva.
O solu?ie de compromis este ?i email-ul, dar majoritatea angajatorilor vor prefera un telefon, care este bine s? existe, e ciudat s? nu ai nicio recomandare, f?r? de care nu ai nicio ?ans?.
Categorii: Blog-R